numărul 3

“Pana mea” – numărul 3, revistă de cămin, ca o pisică neagră.

Dincolo de problemele cu tipografia (trăim în România!), revista vă propune 32 de pagini vii. Atacaţi-le!

“pana mea” la Fundulea

poZa zilei

poZa zilei (“pana mea” la Biblioteca judeţeană C. Sturdza – Bacău)

“pana mea” la Mirceşti (1)

“pana mea” la Ipoteşti (3)

Aşa cum am anunţat, revista “circulă” prin ţară, cu scopul de a ajunge în bibliotecile judeţene/municipale/de liceu. Astăzi a fost pe listă Ipoteştiul, cu Biblioteca de poezie.

Campanii ‘n pana mea (pune gheara pe pană!)

 - dacă te găsim în metrou citind o carte, îţi dăruim un exemplar, ‘n pana mea!

- nu eşti din Bucureşti şi vrei să ne citeşti? Mergi cu încredere la Biblioteca Judeţeană (în trei luni acoperim toată ţara, urmăreşte categoria Distribuţie) şi caută revista la secţia de Periodice.

http://panamea.wordpress.com (blogul primei serii)

 

din motive întemeiate (parola a fost pierdută – blogul e îngheţat) , vechiul blog (http://pm.ablog se va muta pe http://panamea.wordpress.com, care va deveni blogul primei serii).

Scurt istoric

un titlu dat de SGB, o siglă marca Marius Ianuş, o pană tipărită de ziua Oanei, gândită şi propusă de doi C.C. (Cosmin Ciotloş – Cristian Cosma)

“Pana mea”, o revistă de l-i-t-e-r-a-t-u-r-ă proiectată pentru trei numere (momentan are de acoperit cinci). Un experiment pe banii noştri(SGB şi un cristian), o poveste, un pariu(epuizarea tirajului prin vânzare) şi o dedicaţie făcută Angelei Marinescu. Moşită în restaurantul Banat, “pana mea” s-a pornit la drum în camera 336 din căminul C al complexului Grozăveşti. La distribuţia iniţială (Oana Cătălina Ninu, Cosmin Ciotloş, SGB şi un cristian) au fost cooptaţi Octavian Soviany şi Claudiu Komartin. Redactori asociaţi: Mihail Vakulovski, Bogdan Creţu, Miruna Vlada, Alex Matei. Colaborarea cu tiuk dă impresia că revista rămâne în zona underground, deşi tocmai acesta este rostul alipirii proiectelor, ideea de plus underground şi includerea mediului virtual (vezi şi ancheta numărului 2) într-un format tradiţional.

Cu întârziere de o lună (primul număr trebuia să apară pe 1 aprilie 2007), revista a fost tipărită pe 2 mai, de ziua Oanei, la o tipografie semi-clandestină, care ne-a ars de bani şi a reuşit performanţa de a scoate 340 de rebuturi pentru 2000 de exemplare. Cu 200 de exemplare în geantă, redacţia ajunge la Cluj, la Colocviul Tinerilor Scriitori organizat de către USR. Motiv de bucurie (revista a putut fi asociată cu această manifestare – în plus, ideea preconcepută cum că nu prea se pot întâmpla multe lucruri în lumea literară pare uşor de combătut cu puţin efort) şi nu numai (scriitorii nu prea cumpără, sunt obişnuiţi să primească).

Urmează o perioadă relativ calmă, cu lansări (în Club A, la lansarea oficială, publicul este cam acelaşi, la Biblioteca Metropolitană “organizatorii” nu pot aduce decât şapte elevi în sală), relaţia cu librăriile (Cărtureşti, Humanitas – ultimii nedând nici până azi un răspuns la solicitările redacţiei) trenează, motiv pentru care se trece la un turneu de promovare prin licee. Vânzările nu sunt spectaculoase (între timp revista se vinde în Pasaj şi la Muzeul Literaturii), dar atmosfera este destinsă. Vin şi banii (din America, Roxana face o donaţie, iar Gelu Vlaşin contribuie şi el la tipărirea- în condiţii satisfăcătoare de data aceasta – se schimbă tipografia!- a numărului 2). Apar cronicile (”România literară”, “Dilema veche”, “Observator cultural”) şi revista este căutată (cel puţin blogul acesteia) prin blogosferă. Cristina Vladu devine fotograful oficial, reuşind să suplinească o obsesie mai veche a redactorilor. Vânzarea directă (prin cămine, şcoli, licee), la care participă “gazdele 336″ (Cosmin, Oana, Cristian) aduce următoarele date: 1100 de ex vândute din primul număr, 870 de ex din numărul secund. Rubricile capătă un rol cheie (Ionuţ Sociu, Iuliana Dumitru, Iulia Balcanaş), revista este apreciată pentru promovarea atipică (ex Editoriada, o pagină dedicată editurilor româneşti) şi impresia de “viu” pe care construcţia o degajă (structura fractalică – rubrici în cascadă - se aplică: anchete care se transferă în rubrici, topuri, interviuri “în familie”)

Vara nu se arată tocmai un sfetnic bun al revistei. Cu toate eforturile reale,  nu se înregistrează progrese la capitolul marketing. Anunţurile nu aduc persoane interesate de distribuţie, varianta de compromis fiind turneul de promovare prin şcoli şi biblioteci. Lucru nu tocmai rău, presupunând însă o cenzură a materialelor (spre nemulţumirea lui Marius Ianuş), care nu pot fi “licenţioase”. Cosmin Ciotloş renunţă la proiect (pregătirea licenţei), iar la Claudiu Komartin se renunţă. Apar rubrici noi şi se pregăteşte intens numărul 3. Se anunţă bloggame-ul (nr 1 http://oananinu.wordpress.com - un proiect un cristian cu “aplicaţia” videobook, încheiată, de la nr 2 proiectul fiind adoptat de revistă) şi se propune festivalul underground (25-26-27 octombrie Club A). Blogurile sunt mutate pe wordpress (Andrei Ruse pregăteşte un blog oficial pe xhost) şi se aşteaptă din zi în zi apariţia noii serii, care deschide “capitolul” Litere – o istorie personală, schimbându-se totodată periodicitatea, din apariţie “lunară” în “relativă” (când vrea/poate redacţia), putându-se vorbi despre o revistă de amatori de literatură, un fel de hobby literar.

Iată distribuţia:

redacţia: Oana Cătălina Ninu, Iulia Balcanaş, Octavian Soviany, Miruna Vlada

redactori asociaţi: Mihail Vakulovski, Bogdan Creţu, Alex Matei

rubrici fixe: Iuliana Dumitru, Ionuţ Sociu, Cosmin Perţa, Igor Mocanu

fotograf: Cristina Vladu

ART director: Marius Ianuş

acţionariat: SGB, Gelu Vlaşin, un cristian (cumul de funcţii)

“pana mea” la Piatra Neamţ (2,3,4)

Orizont 1500

Vineri 28 septembrie s-a lansat numărul 1500 al revistei Orizont. 

În curând, pe blog şi-n revistă, veţi citi un reportaj semnat whitenoise.